Reiki și necuvântătoarele

„Ce folos află zidirea din partea mea, înaintea lui Dumnezeu, dacă eu îi ofer din dragostea mea? Are ea vreun folos înaintea lui Dumnezeu?

– Iată ce este, frate Ioane! Zidirea aceasta, nu simte că o iubim noi, că n-are raţiune şi nici sentiment. Două puteri are sufletul nostru. Ai văzut la Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatica: „Cele două părţi domnitoare ale sufletului: mintea şi sufletul”. Creierul, care este sălas al minţii, este unealta raţiunii şi inima este locul sentimentului, a simţirilor duhovniceşti. Zidirile nu simt că le iubim sau le urâm şi nici n-au suflet cu durere.

Să ştii mata că patru sunt felurile vieţuitoarelor din lume, după Sfinţii Părinţi. Aşa! Ţine minte: Îngerii au minte şi duh, oamenii au trup, minte, duh şi suflet; animalele au trup şi suflet, dar suflet cu simţire, că dacă îl tai, îl doare, nu-i aşa? Iar ierburile şi copacii şi tot ce este vegetal de pe pământ au viaţa firii, suflet fără de simţiri […]

Şi atunci, dacă am iubi pe oricare dintre cele patru feluri de vieţuitoare, care coboară de la Dumnezeu în jos, ele ne pot sui pe noi, care suntem fiinţe raţionale şi avem minte, cuvânt şi duh, în chipul Sfintei Treimi, pe treptele urcuşului duhovnicesc, către Dumnezeu.”
(Viaţa Părintelui Cleopa – Arh. Ioanichie Bălan)

 (sursa: http://www.the-happy-dog-spot.com)

După cum spuneam, odată ce am pornit pe calea Reiki avem anumite obligaţii „mai aparte” faţă de noi şi faţă de cei din jur, indiferent că sunt oameni, animale, plante. Tot ce înseamnă vietate are nevoie de energie, iar uneori de „tratamente”, sub o formă sau alta, pentru a-şi redresa starea de sănătate.
Aşadar, pe lângă posibilitatea de a vă pune în practică tehnicile reiki asupra animalelor aveţi şansa de a experimenta bucurii şi satisfacţii deosebite.

Aproape întotdeauna micile sau marile necuvântatoare ne cer ajutorul. Nu trebuie decât să devenim mai atenţi la ceea ce ele ne transmit şi să încercăm să le descifrăm mesajele. În practica mea am făcut o constatare: animalele, dar în mod special câinii, simt şi stiu ce fel de energii au oamenii pe care îi întâlnesc, simt persoana „potrivită” şi de foarte multe ori vin şi-i „cer” ajutorul. Un simplu gudurat, cu urechile lăsate şi cu boticul întins cu blândeţe, nu ne poate lăsa indiferenţi. Dacă unii vor doar iubire, mângâiere, alţii chiar au probleme de sănătate, de la simple dureri până la afecţiuni acute sau cronice, şi prin comportamentul lor ne solicită ajutorul.

Atunci, în mod discret, ne putem pune simbolurile în palme şi, după ce efectiv vorbim cu animalul, îl întrebăm unde îl doare şi aplicăm, de la o oarecare distanţă, palmele în acel loc. Treceţi cu uşurinţă peste „calitatea” impresiei pe care o puteţi lăsa semenilor care vă privesc sau peste nesiguranţa că veti găsi unde să vă spălaţi pe mâini după…
Câinele se va mişca sub palmele noastre în aşa fel încât ne va arăta locul care necesită tratament, iar uneori va încerca să ne dirijeze mâna cu botul. Va trebui să-i învăţăm „graiul” corpului, dar să fim atenţi şi la tonul lătratului, care are şi el o semnificaţie. Întâmplările mele legate de animale, de câini în special, sunt foarte multe şi fiecare mi-a adus o satisfacţie.

Într-o zi am intrat la un adăpost al câinilor fără stăpân, destul de sărăcăcios, având în vedere că era înfiinţat de o doamna cu venituri nu foarte mari, dar care făcea un efort financiar din iubire pentru aceste animale. M-au întâmpinat cu lătrături asurzitoare, aparent enervante. Dar le-am perceput ca nefiind ameninţătoare, ci doar dornice de alinare. Şi nu mică mi-a fost uimirea când îngrijitoarea mi-a spus cu oarecare nedumerire: „E prima oară când îi aud lătrând în acest fel plin de bucurie. E prima oară când se comportă altfel”.

Am zâmbit şi mi-am continuat cu atâta drag plimbarea printre cuşti. Mă opream la fiecare în parte, le vorbeam câinilor dinăuntru şi  întindeam palmele să le dau un strop de mângăiere. Veneau liniştiţi, fără frică şi se lipeau de grilaj, primind cu bucurie ceea ce le ofeream. Într-una dintre cuşti, după ce cei vreo cinci câini sănătoşi şi-au luat „porţia de iubire”, s-au dat la o parte lăsând să se apropie de grilaj, şchiopătând, un altul mai bătrân, dar cu o rană destul de urâtă la una dintre lăbuţe. Imediat şi-a îndreptat lăbuţa spre mine şi a aşteptat extrem de cuminte să primească tratamentul. De fiecare dată mă minunează comportamentul acestor animale şi nu vă spun uimirea îngrijitoarei! Atunci când a considerat el că şi-a primit suficientă energie a plecat parcă mulţumindu-mi din priviri.

La câteva zile m-am reîntâlnit cu doamna respectivă şi, printre altele, mi-a confirmat vindecarea în mare parte a rănii căţelului. O mulţime de întrebări stăteau pe buzele femeii, dar eu eram fericită că făcusem ceea ce trebuia. Atât.

 (sursa: http://yourcatcareguide.com)

În diferite cursuri veţi găsi poziţiile pentru tratamentul animalelor şi am considerat că nu are sens să insist pe acest lucru, ca atare doar subliniez faptul că dacă un animal, oricare ar fi el, are nevoie de ajutorul nostru, TREBUIE să i-l acordăm.
La fel, este posibil ca plantele pe care le întâlnim în drumul nostru zilnic să aibă nevoie de ajutor. Pe un pom sau copac care este în suferinţă se aplică primul simbol, în felul acesta dirijând energia pentru a vindeca şi până la urmă pentru a ne bucura noi înşine, din nou, de frumuseţea lui.

Plantele de apartament le putem revigora fie punând palmele deasupra lor, fie pe ghiveciul cu pământ , sau doar desenând pe ele primul simbol.

Să nu consideraţi niciodata ca este ceva lipsit de importanţă să ajuţi animalele sau plantele. Să nu consideraţi că acest lucru este sub nivelul vostru şi atunci veţi avea din partea lor multă recunoştinţă: bucuria unui fluture care ţi se aşază în palmă, privirea blândă a unui câine, strălucirea frunzelor unui pom. Toate acestea vin ca dar în schimbul darul făcut.

P.S.
Sper să nu ajung să citesc sau să aud vreodată de … Zoo Reiki! :mrgreen: „Money Reiki” îi este suficient inventivităţii ce duce spre derizoriu…

Comentarii (Facebook)

Comentarii (cu adresă e-mail)

avatar
2000
  Subscribe  
Notificare despre