De unde ….

Radiestezia este o metoda care permite operatorului radiestezist sa gaseasca o „tinta”: sursa de apa subterana, zacaminte de metale, titei, pietre pretioase sau obiecte ascunse, cu ajutorul unui instrument cu forma speciala, fie din lemn de alun – la vechii fântânari, fie din metal (sârma de cupru, otel, argint dentar). Urmarindu-i miscarile, în teren, la plansa sau pe harta se contureaza, repereaza, localizeaza pozitia sau arealul ocupat.

Radiestezia este fenomenul prin care un sistem viu receptioneaza extrasenzorial un anume semnal de interes si necunoscut, cautat anterior, iar în cazul descoperirii, reactioneaza într-un mod prestabilit de operator, printr-o senzate sau miscare fizica particulara sau prin stari afectiv-sentimentale specifice. Prin aceste senzatii sau miscari, propria ratiune ia act de existenta sau inexistenta semnalului cautat si a anumitor caracteristici ale generatorului de semnal (aerian, terestru, subteran, subacvatic etc)

Operatorul radiestezist este persoana care practica radiestezia.
Cele mai vechi probe materiale despre existenta si aplicarea radiesteziei provin din jurul anului 3.000 î.H. din regiunea Chinei, unde au fost gasite pietre sculptate ce reprezentau diferite personaje facând investigatii radiestezice cu diferite baghete. În toate tarile lumii exista legende despre oameni cu astfel de calitati radiestezice. În România au fost gasite prin procedee radiestezice circa 50% din zacamintele de petrol si aur (între anii 1935-1940) de catre Ing. Simu Simeon, care s-a ocupat cu pozitionarea si determinarea zacamintelor de petrol din Valea Prahovei. Ing. Simu Simeon este si poate fi considerat parintele radiesteziei din România. În 1940 a publicat primul manual de radiestezie în care specifica diferite metode de investigatii, diferiti parametri ai unor zacaminte gasite si descrie modul de lucru cu indicatorul format din doua nuiele legate la un capat, care-i poarta numele.

Primele indicatoare sub forma de baston, toiag, confectonate din lemn foarte uscat si usor, lung de 1 – 2 m, au aparut cu 40.000 ani în urma. Acestea se tineau în mâna, de mijloc, pe orizontala. Pe concentrare, bastonul se rotea si vibra. Aceste rotatii si vibratii erau interpretate apoi conform codificarilor prestabilite. Cu 25.000 de ani î.H., indicatoarele radiestezice materiale au început sa se diversifice si au aparut pendulele si indicatoarele din lemn, inclusiv cele în „V”. Ulterior, materialele s-au diversificat, folosindu-se oase de pesti si pasari, lemne sau metale diferite.
Instumente radiestezice folosite în decursul timpului:

* Ramura de alun a fost si este înca folosita de fântânari, aurari etc. Aceasta se culege de la anumiti aluni si poate fi uscata sau verde; se tine usor înclinata, fara sa atinga solul. În momentul detectiei sursei de semnal, ramura începe sa aiba o usoara miscare oscilatorie.

* Indicatorul în forma de V, sau bagheta Simu Simeon, format din doua vergele elastice legate la capat, care se tin orizontal, cu palmele întoarse spre exterior si care basculeaza în plan vertical, cu o anumita amplitudine.

Aceasta amplitudine are anumite semnificatii prestabilite de operator, în functie de natura Sursei de Semnal Teluric biodetectate.

* Pendulul sideral. Pendulul denumit sideral de catre radiestezistii francezi a aparut cu circa 1700 ani î.H. si a fost perfectionat în special în sec.XVIII de catre acestia si este un instrument vechi, modernizat în timp.

IMG_4143

Acest tip de pendul este realizat dintr-un obiect suspendat de un fir inextensibil. Pendulele pot fi scurte – l<15cm sau lungi 15cm<l<80cm, dupa forma corpului suspendat: sfera, picatura, cilindru, tor, con, spirala etc. Nu conteaza forma sau materialul din care este facut. Dupa masa corpului suspendat pot fi: usoare, medii sau grele.

* Pendulul cu probe – acesta include în obiectul suspendat esantioane din structuri fizice, minerale, bucati de tesut conservat etc. Aceste esantioane sunt folosite pentru  biodetectarea „în cunostinta de cauza” a unui anumit tip de mineral, zacamânt, substanta, deoarece operatorul radiestezist trebuie sa cunoasca foarte bine proprietatle, caracteristicile a ceea ce cauta. Operatorul radiestezist poate avea o trusa cu esantioane si pendule diferite. Miscarile pendulului pot fi ovoidale sau lineare, spre stânga sau spre dreapta, iar ca sens trebuie sa aiba o semnificate prestabilita de operator: DA,NU, CÂT DE MULT?. Cresterea amploarei miscarilor de oscilatie are semnificata apropierii de sursa de semnal, iar micsorarea acesteia, îndepartarea de sursa de semnal.

* Indicatoare în forma de „L”

Primul „L” primitiv, se gaseste reprezentat pe o sculptura chinezeasca în piatra, cu circa 2500 ani î.H., acesta putând fi din os, lemn sau alte materiale. Ulterior, acest tip de indicator s-a construit din metal, sticla, plastic etc. În 1978 a aparut bagheta în forma de „L” perfectonata, modernizata, care la noi în tara a fost utilizata în 1982 de catre Dr.ing. Cojocaru (de la Spitalul Militar Central). Acesta este un indicator dublu, format dintr-o pereche de baghete în forma de „L”.  „L”-urile se folosesc în special pe terenuri întinse , pentru tnte indepartate, în conditi de vânt sau pentru determinari subacvatice. Pentru acestea din urma, baghetele trebuie sa aiba o greutate de maximum 300g, inclusiv proba.

* Rigla TURENNE

Turenne, a fost un conte francez si episcop hughenot, care a trait în sec.XVIII-XIX. Rigla inventata de acesta si care-i poarta numele, se utilizeaza pentru analizele cantitative si calitative ale probelor.

* Ansa si raportorul

ansa-argint-08Ansa se confectioneaza din sârma otelita, otel inox, Ag sau Cu si poate fi de doua tipuri. Materialele din care sunt confectonate instrumentele radiestezice nu influenteaza rezultatul masuratorii. Instrumentele mai grele au inertie mare si este bine sa fie utilizate în conditi meteorologice neprielnice: vânt, ploaie etc.

Comentarii (Facebook)

Comentarii (cu adresă e-mail)

avatar
2000
  Subscribe  
Notificare despre